Bine ati venit pe blogul revistei - ORA DE ARHITECTURA

miercuri, 15 februarie 2012

VIOREL LASCU - Pe aripile traditiei


În ceea ce vă priveşte de unde începe pasiunea, devenită mai apoi preocupare, pentru recuperarea şi valorificarea construcţiilor vernaculare?  
Cred că ţine de o anumită sedimentare a modului de a trăi. Nevoia de natură şi libertate mi-a inspirat o determinare în direcţia realizării unui spaţiu de locuit simplu şi care să inspire armonie cu naturalul, care să genereze sentiment şi dorinţă de viaţă. În mod sigur nu aş fi descoperit aceste valori dacă nu aş fi luat contact cu cultura Europei occidentale şi fără sentimentele profunde pe care le am faţă de tradiţiile româneşti autentice.



 V-aţi născut şi aţi crescut într-o casă de tip vernacular. În ce măsură acest aspect se  dovedeşte hotărâtor în abordarea firească, intuitivă a acestei deprinderi?

 Casa fără însufleţirea dată de cei care o locuiesc este un lucru sec, chiar dacă are o valoare arhitecturallă. Bunicii şi părinţii au avut un loc important în faptul că m-au făcut să privesc casa şi lucrurile care o mobilau ca pe ceva care să-mi bucure traiul. Vara dormeam cu taica şi maica  (bunicii) în podul de la şură în miros de otavă,  pe aşternutul de lipideu sau mergeam la codru şi grijeam de vaci, în timp ce ai mei trebăluiau la făcutul lemnelor de foc... cred că-s lucruri care din subconştient mi-au impregnat un mod de a fi. Lumea de la ţară îşi dărâmă sura şi colibele pentru că nu mai cresc animale, dar nu ştiu valoarea unui pod răcoros de şură sau ocrotirea umbroasă a colibei, vara pe dogoare.

Există oare o  « taină a casei » pe care se impune s-o descifraţi?
 Nu poţi să refaci sau să modelezi o casă fără să încerci să o percepi că pe un spaţiu care dă trăire celui care o va locui. 
 Casa trebuie văzută prin prisma peisajului care o înconjoară şi prin nevoia celui care o va locui. Înainte de a reface o casă trebuie să stai la poveşti cu ea să-i afli suferinţele şi speranţele şi apoi să încerci să le comunici celui care o va avea în grijă şi proprietate. Toate aceste simţăminte se transformă în modul de a transforma, mai mult sau mai puţin inspirat, un cuptor de pâine abandonat în dosul casei într-un şemineu care să dea căldură şi trăire casei. Sau de a pune sub un acoperiş de paie un dormitor plăcut şi liniştit.

ORA DE Arhitectura nr 2

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu