O veche turnătorie - transformată în locuința contemporană

Clădirea prezentată fost transformată dintr-o veche turnătorie într-o superbă locuinţă familială, de către arhitecţii lituanieni de la Natkevičius. Aceştia au urmărit să deturneze scopul iniţial al edificiului, fără a-i distruge însă farmecul specific oricărei clădiri vechi. Reşedinţa din Pavilniai Regional Park, lângă Vilnius, capitala Lituaniei, este una dintre cele mai frumoase şi reprezentative clădiri de acest gen.

Avem de-a face cu o clădire atipică, în cadrul căreia s-a pus accentul pe păstrarea monumentului antic şi pe modernizarea acestuia. Dacă în general arhitecţii trebuie să aleagă între a restaura conform caracteristicilor o construcţie veche sau a construi din temelii una nouă şi modernă, la această casă s-a încercat o îmbinare a acestor două coordonate: Vechea clădire făcea parte dintr-o forjă de tunuri construită din cărămidă şi a fost restaurată, amenajată şi transformată pentru a fi locuită.

Casa de sticlă

Construirea unei locuinţe familiale moderne, pornind de la o veche turnătorie, a fost o adevărată provocare pentru arhitecţii lituanieni de la Natkevičius, însă rezultatele sunt pe măsura implicării în proiect. Şi-au propus să păstreze specificul acestei clădiri, modernizând-o în conformitate cu cerinţele şi nevoile clientului şi au reuşit cu brio, transformând-o într-un etalon al arhitecturii de calitate.

Arhitecţii au decis să păstreze vechea structură a turnătoriei şi să o protejeze, lăsând-o totodată la vedere. Astfel, au ales o variantă neconvenţională: au înconjurat-o cu pereţi de sticlă, o abordare ce aduce aminte oarecum de un obiect de valoare pus într-o vitrină de muzeu. Vechea turnătorie a fost transformată într-o casă contemporană, cu pereţii transparenţi, din sticlă, care au dublu rol: permit un volum arhitectural frumos, aşa încât interiorul din cărămidă galbenă este vizibil, şi facilitează accesul familiei la o privelişte superbă.

Cărămizi de Vinilius

Încăperea principală a construcţiei, loja din interior, realizată din cărămizi antice galbene, a avut parte de restaurare completă, devenind o încăpere modernă ce scoate în evidenţă aspectul unic al construcţiei.

Cărămizile galbene reprezintă însă elementul central al acestei case, cel care a dat tonul întregului ansamblu şi în jurul cărora s-a construit, la propriu, edificiul. Cărămizile au fost realizate într-o fabrică de cărămidă antică din Vilnius, fiind valoroase şi din punct de vedere istoric. Păstrarea cărămizilor ca element principal al acestei structuri dă o senzaţie plăcută de căldură şi rafinament casei.

Felul în care s-a ales protejarea vechiului edificiu, prin înconjurarea acestuia cu unul nou, contrastul dintre cărămidă galbenă şi sticlă, adică dintre vechi şi nou, pun în valoare o viziune arhitecturală unică, de mare rafinament.

 Elemente moderne

Ca şi structură, parterul clădirii este alcătuit din living, bucătărie, sufragerie şi dormitoarele copiilor, iar în aticul casei este amenajat dormitorul matrimonial. Au fost adăugate şi câteva elemente noi, pentru a întregi efectul de modernitate al acestei case. Astfel, la subsol s-a amenajat şi o baie turcească pentru relaxare. Clientul este un colecţionar de cărţi antice, aşadar nelipsită din acest proiect este biblioteca de la subsol ce cuprinde colecţia acestuia.

O superbă scară de lemn, cu balustrade negre mate, face legătura dintre cele două nivele şi subsol. Liniile minimaliste predomină şi în amenajarea interioară a construcţiei şi creează o atmosferă unitară, împreun cu structura arhitecturală.

Din punct de vedere cromatic s-a ales o elegantă combinaţie minimalistă între alb, negru şi galbenul cărămizilor antice. Combinaţia cromatică este pusă în valoare printr-o texturare specifică a materialelor, fiind îmbinată textura poroasă, a cărămizilor, cu luciul sticlei şi textura mată, neagră, a structurii şi a accesoriilor casei.

Arhitecţii au avut o misiune dificilă, aceea de a îmbina trecutul şi prezentul arhitecturii, păstrând coordonatele notabile ale acestor epoci. Noul şi vechiul se împletesc în cadrul acestui proiect, fără să contrasteze violent. Modernul completează vechiul şi îl pune în valoare, iar această combinaţie face edificiul să aibă un aspect cald, armonios şi antrenant.

Privind acest proiect, devine limpede că arhitectura nu înseamnă doar proiectarea unei clădiri, ci înseamnă construirea mediului în care se nasc trăiri şi se derulează istorii. Aşadar, o clădire veche nu este niciodată doar o combinaţie a unor elemente de construcţie. Ea păstrează specificul vremurilor trecute şi are potenţialul de a-l transpune în prezent.

Arhitectmedia: http://www.arhitectmedia.ro